VIEWS xD

duminică, 10 aprilie 2011

Habar n-am ?


Am intrat accidental pe un site de povestioare funny sau awkward despre viata , si mi-au placut , asa ca am sa va prezint una cu titlul "Viata ca o cafea buna" , si nu numai :) Sper sa va placa ...

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor , toti avand job-uri si pozitii de vis , masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate .
Discutia a alunecat incet incet despre cat de stresanta si obositoare poate fii viata de zi cu zi .
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana , profesorul le-a zis :
"Daca ati observat , fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina, lasandu-le pe cele simple si ieftine , goale pe masa . E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata , dar tocmai asta este sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi . Nu conteaza ce ceasca ai ales , cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nicio calitate cafelei. In cele mai multe cazuri , o face sa fie mai scumpa sau in alte cazuri putem vedea de fapt ce e inauntru . Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca , si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti de cafea. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt , gandindu-va ca e mai frumoasa deca a voastra . Viata e ca o cafea buna: jobul , banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile.Doar ne ajuta sa traim,dar nu sunt viata.Hainele pe care le avem, banii, si pozitia in societate nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa ne traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult, si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au. Cateodata,concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua . Savurati cafeaua, nu cestile ! Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri . Cei mai fericiti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au , acolo unde au, in momentul prezent . Ei fac viata sa fie frumoasa . "

_________________________________________________________
Un tanar fusese in razboi in Vietnam timp de aproape 3 ani . Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon .
" Mama , tata , ma intorc acasa , dar vreau sa va cer o favoare . Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine . "
" Sigur , ne-ar face mare placere sa il cunoastem " , au spus parintii .
" Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el . In timpul razboiului a fost ranit foarte rau . A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si fara un picior . Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu noi acasa " .
" Ne pare rau sa auzim asta , fiule . Poate rezolvam cumva si ii gasim unde sa stea " .
" Nu ! Vreau sa stea impreuna cu noi acasa ! "
" Fiule , ii raspunse tatal , nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi . Avem si noi vietile noastre de trait . Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el ? Lasa-l in pace si vino acasa . O sa-si gaseasca el unde sa stea "
In acel moment , fiul inchide telefonul brusc .
Parintii n-au mai auzit de el de atunci .
Dupa cateva zile , au primit un telefon de la politie in care se anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe un bloc . Erau chemati sa identifice cadavrul . Parintii , inmarmuriti , au ajuns repede la morga , si acolo au descoperit ca intr-adevar , fiul lor era cel care murise .
Baiatul lor avea doar o mana si un picior ...

_________________________________________________________
Am sa mai scriu , dar sunt lungi si multe si nu merge cu copy-paste , trebuie scrise la mana.
Va pup pe frunte ! Sper ca v-a placut :*
xoxoxo


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu