?

* apropo , postarea asta este scrisa de pe al meu scump telefon , brand new Nokia N97 Mini <3 *
Mi se pune deseori stupida intrebare : "Ai suferit din dragoste?"
Iar sarcasticul meu raspuns este , mai mereu : Nu , idiotule/oato . Doar .. Am fost heartbroken . Ce iti spune asta ?


Ma rog , m.am gandit sa fac o postare in care sa vorbesc despre asta .
Singura mea dezamagire in dragoste sunt EU . Ori ma plictiseesc , ori ma simt in plus sau in minus , ori pur si simplu ma indragostesc de alcineva ( most of the time , de cine nu trebuie ) . Asa ca (ma) dezamagesc , dar timpul le rezolva pe toate , asa-i ?
Imi place sa "plec" eu prima . E butonul de restart pe care vreau eu sa-l apas . Altfel , raman blocata in trecut . Si , daca tot "plec" , rostesc si ceva emotionant , puternic ... De obicei , un cacat :)
Dupa cum se stie , rasa femeiasca , ca si cea barbateasca , este facuta sa se reproduca . Daca nu ne reproducem , dezamagim . Restul dezamagirilor sunt de umplutura , doar ca sa treaca timpul mai repede . Prima data cand am fost parasita a fost tragic si de NEREPRODUS . Nu intelegeam unde am gresit , unde fusese eroarea fatala , de ce a disparut totul si a ramas in urma numai praf si pulbere ( daca stau bine sa ma gandesc , nici acum nu stiu cu ce am gresit , si a trecut ceva timp de atunci ) . Persoana nu s.a sinucis , nici eu de altfel . El si.a gasit pe altcineva in scurt timp , eu evident ... Nu .
Psihanaliza m.a ajutat sa trec peste marea dezamagire . Nu mi.e foarte clar cum , dar e clar ca nu o abordare rationala m.a adus aici .
Acum sunt mai mult ca sigura ca orice dezamagire in dragoste ca efect al actiunilor celuilalt e doar o iluzie . Daca ceva nu a mers bine, nu e nici o problema . De aceea, dezamagesc enorm .
Unele persoane au simtul proprietatii foarte dezvoltat (parca prea dezvoltat, atunci cand incep sa devina paranoici) : corpul meu , mintea mea , EU in proprietatea cuiva ( e insuportabil, nu recomand) . Mintea celorlalti ramane o necunoscuta inapropriabila . Cu toate aceastea, persoanele sunt dezamagite tocmai de deciziile luate in mintile persoanei pe care o au legata in hamuri :)
Cel mai frumos este cand trece timpul , ranile imaginare sau reale se inchid , pasiunea la fel . Atunci poti sa stai linistit la o cafea cu cea mai mare dezamagire a vietii tale , amintirile au farmec, momentele stupide capata intelegere, observi cat de diferit priveai totul atunci, cat de diferita e persoana din fata ta , pe care ai iubit.o , acum nu, acum vrei sa explorezi totul altfel .
Dorinta si corpul merg impreuna , dar corpul nu merge niciodata pana la capat...Orice dragoste intensa ar trebui sa se termine doar psihic . Suntem interesati de supravietuire , nu de comunicarea finala, si, atunci cand alegi corect -supravietuirea- iti pare rau . Tu stai in casa triiiiissst , aproape melancolic , cu 2 tone de inghetata si muulti pufuleti si prostioare d.astea , care intr.adevar speri sa te aline intr.un fel sau altul ,dar nu te alina deloc . Ba chiar mai mult , iti baga si mai mult cutitul in rana si te mai si ingrasa :) . Te uiti la fotografiile trecutului si simti ... Simti ca ai pierdut ceva : ai pierdut corpul altuia .
Fiecare persoana dintr.un cuplu vrea sa fie in posesia celuilalt . Regulile si intuitia naiva a cuplului strica jocul . Daca as fi tipul de femeie "feminista" , as refuza intregul discurs al dragostei si al relatiei de cuplu pe motive de dominatie . Cand vedem ca toata constructia utopica a cuplului se duce la vale , suntem disperati, actionam violent. Orice cuplu e o cetate bine pazita de orice strain.

Cum dezamagesc? Sunt mai multe moduri si ma pricep bine la toate. Internetul spre exemplu . Facebook-ul poate fi considerat cea mai veninoasa arma , mai ales cand stii ca lui X ii place sa isi tot bage nasul pe profilul tau :) Intotdeauna e o fereastra de mess deschisa , un forum de accesat , o aplicatie de incercat,un film de descarcat . Posibilitatile incalculabile ale netului ma tin captiva asa cum nici o persoana nu ar putea face.o . O calatorie online poate dura o zi intreaga si o relatie cap-coada.
Cele mai stranii momente sunt cele in care te ratacesti . Privesti catre corpul din fata , gesturile sunt fermecatoare,lumina pica la fix , se aude in surdina o muzica melancolica , poti fi si.n America de Sud . Apoi se aude un click , si in mintea ta se instaureaza o tacere liniara . Nimic nu mai conteaza . Dar totusi ai prefera ca aceste momente de dragoste sa fi fost petrecute cu o persoana , nu cu propriul tau calculator .

Finalul perfect al acestui post , sa ma intelegeti de ce prefer internetul in locul baietilor (ma rog, acum am prieten, dar spun ca si generalitate) ...
Povestea a fost asa : aveam 12 ani , el era mai mare . Ne.am iubit prin parcuri si curti de scoli . Intens,melodramatic,adolescentin. Au fost zile in care nu ne puteam vorbi decat despre cat de frumoasa era relatia noastra ascunsa . Citeam pe rupte tot felul de poezii si misticisme , ne tineam de mana pe banca noastra , si pentru toate astea chiuleam de la scoala . Apoi el a fugit cu alta,si asta e tot .

Mi.au inghetat degetele , pentru ca sunt afara langa lac si m.a apucat romantismul .
Sper ca v.a placut :)


xoxoxoxxoxoxoxoxoxo ,
B <3